Ingredientele de baza ale berii sunt:

• apa
  
• o sursa de amidon - de exemplu, malt de orz, care sa poata fermenta (sa se transforme in alcool)
• drojdie de bere, care sa faca fermentarea
• un ingredient care sa dea gustul dominant ca, de exemplu, hamei.
  
• se poate folosi si un amestec de surse de amidon cu o sursa secundara ca porumbul, orezul sau zaharul, denumit adaos in special atunci cand este un inlocuitor mai ieftin pentru malt din orz. Surse de amidon mai putin folosite sunt meiul, sorgul si radacina de maniot in Africa, cartoful in Brazilia si agava in Mexic, printre altele.

Apa

Ingredientul pricipal la berii este apa. Peste 90% din bere este apa. Compozitia apei difera de la regiune la regiune; apa din unele regiuni este potrivita pentru anumite tipuri de bere, ceea ce se numeste caracteristica regionala. De exemplu, Dublinul are apa dura, potrivita pentru stout (Guinness); Pilzen are apa moale, potrivita pentru lager blond precum Pilsner Urquell. Apa din Burton, Anglia contine selenit, ceea ce o face atat de potrivita pentru ale blond incat berarii de ale blond adauga selenit in apa - procesul se cheama burtonizare.

Sursa de amidon

Sursa de amidon din bere furnizeaza materia fermentabila si determina taria si aroma berii. Cea mai intalnita sursa de amidon este maltul din cereale. Acesta este extras prin inmuierea cerealelor in apa, ceea ce le perimte sa incolteasca, si apoi uscarea cerealelor partial incoltite intr-un cuptor. Maltul din cereale produce enzime care transforma amidonul din cereale in zaharuri fermentabile. Pentru a obtine nuante diferite de malt din acelasi tip de cereale, aceastea sunt coapte in momente si la temperaturi diferite. Maltul de culoare inchisa va produce beri brune.  

Aproape toate berile au ca sursa principala de amidon maltul. Asta datorita fibrelor pe care le contine, care sunt necesare in etapa de udare (in care apa se amescteca cu boabele macinate de orz pentru a forma mustul de bere), dar sunt si o sursa bogata de amilaza, o enzima digestiva care transforma amidonul in zaharuri. Pot fi folosite si alte tipuri de cereale, maltificate sau nu: faina de grau, orez, ovaz, secara si, mai rar, porumb si sorg). In ultimii ani s-a fabricat bere fara gluten cu sorg si fara malt din orz pentru cei care nu au voie sa consume cereale cu gluten ca faina de grau, orzul si secara.

 Hameiul

Hameiul este folosit in primul rand pentru a da gustul berii. Floarea de hamei este folosita pentru aproape toate berile care se produc in ziua de azi pentru ca are rol de conservant si da gustul caracteristic berii. Florile de hamei erau folosite in berariile manastirilor ca Corvey in Westphalia, Germania, din anul 822, desi cultivarea hameilui pentru bere a inceput in secolul al XIII-lea. Inainte de secolul al XIII-lea si pana in secolul al XVI-lea, timp in care hameiul s-a instalat ca ingredient aromatizator pricipal, gustul berii era dat de alte plante ca de exemplu, Glechoma hederacea sau amestecuri de ierburi aromatice, boabe de fructe si chiar si pelin. Exista si azi beri al caror gust nu este dat de hamei, ci de alte plante: Fraoch' de la Heather Ales Scotia, Cervoise Lancelot de la Brasserie-Lamcelot Franta, etc.

 Hameiul este preferat de berari pentru ca, fiind amar, echilibreaza gustul dulce al maltului; amaraciunea berii este masurata pe o scala internationala, International Bitterness Units. Pe langa asta, hameiul da berii arome de citrice si de plante. Are un efect antibiotic, care face ca drojdia sa anihileze microorganismele nedorite care se pot afla in must si face ca spuma facuta atunci cand berea este turnata in pahar sa dureze. Aciditatea hameiului are rol de conservant.

 Drojdia

Drojdia este microorganismul responsabil cu procesul de fermentare. Drojdia metabolizeaza zaharurile extrase din cereale, producand astfel alcool si dioxid de carbon si transformand mustul de bere in bere. Pe langa fermentare, drojdia influenteaza si gustul si consistenta berii.

Principalele tipuri de  drojdie de bere folosite sunt cele de tip ale (Saccharomyces cerevisiae) si lager (Saccharomyces uvarum); evident, ele determina tipul berii (ale sau lager). Pentru berea lambic se foloseste drojdie Brettanomyces si pentru bere alba bavareza Torulaspora delbrueckii.

Inainte sa fie inteles rolul drojdiei in procesul de fermentare, se foloseau drojdii salbatice sau necultivate. Se mai folosesc si astazi pentru anumite tipuri de bere precum lambic, dar, in general, aproape toate metodele moderne de fermentare se bazeaza pe drojdie cutivata.

Agentul de filtrare

Unii berari adauga unul sau mai multi agenti de flitrare, care se depun impreuna cu proteinele solide din bere si apar ca urme in produsul final. Acest proces face a berea sa aiba un aspect limpede si curat, spre deosebire de cel tulbure al berilor de stil vechi ca cea nefiltrata.

Exemple de agenti de filtrare sunt isinglass, obtinut din basicie inotatoare de la pesti; Irish moss (o planta de mare); kappa carrageenan din panta de mare Kappaphycus cottonii; Polyclar (artificial); gelatina. Daca pe o bere este scris "potrivita pentru vegetarieni", inseamna ca a fost filtrata fie cu plante de mare, fie cu agenti artificiali.